„Mirosul fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul.” (Geneza 27:27)

     Fiecare copil tânjește după binecuvântarea tatălui său și fiecare tată este chemat să-și binecuvânteze copiii. Când Isaac și-a binecuvântat fiii, el a acționat în Numele lui Dumnezeu, folosindu-și puterea delegată de Dumnezeu pentru a transmite binecuvântarea. Binecuvântarea unui tată era o practică prețuită, dar eficiența ei se baza pe faptul că tatăl își binecuvânta copiii ca un act de credință și nu datorită sentimentelor sau favoritismului. Conform obiceiului ebraic, binecuvântarea unui tată cuprindea două elemente: 1) O atingere plină de sens. „Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac… Atunci, tatăl său, Isaac, i-a zis: ‘Apropie-te dar şi sărută-mă, fiule.’” (Geneza 27:22, 26) Binecuvântarea unui patriarh includea punerea mâinilor, un sărut și o îmbrățișare de acceptare și iubire. Domnul Isus știa exact de ce au nevoie copiii, de aceea „i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.” (Marcu 10:16). Și după astfel de expresii ale dragostei tânjesc și astăzi copiii noștri, care abia așteaptă să le primească din partea noastră, a părinților. 2) Cuvinte pline de afecțiune. Înainte de a-l binecuvânta pe Iacov, tatăl său i-a spus: „Mirosul fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul.” (Geneza 27:27). Pentru un orășean, astfel de cuvinte poate că nu înseamnă mare lucru, dar fiilor lui – Isaac, acest patriarh bătrân care trăia în aer liber și care iubea natura, le spunea în esență: „Acesta este băiatul meu – un om iubitor de natură, căruia îi place să-și petreacă timpul în mijlocul creației lui Dumnezeu, la fel ca mine!” Nu ar fi putut să-i spună fiului său cuvinte mai încurajatoare. Părinților, aveți grijă ca vorbele voastre să nu fie critice, înjositoare sau insensibile, ci pline de înțelepciune: „Sunt mândru și bucuros că Dumnezeu mi te-a dăruit, copilul meu!” Taților, binecuvântați-vă copiii cu asemenea cuvinte!